Date fizico-geografice

Rețeaua hidrografică
Pe teritoriul comunei trece râul Ialomiţa, dacă în zona de la punte apa trece foarte aproape de casele oamenilor, circa 100 m, când vin inundaţiile şi apa este foarte furioasă, loveşte cu putere malurile înalte, pe care le macină.
În anul 2005, casa și mai ales grajdul familiei Voinea, a fost în pericol de a se surpa în albia râului. Oamenii din sat ajutându-l să strice şi să-şi care cărămida şi toate lucrurile din curte într-o altă locaţie. Chiar şi în spatele bisericii, jumătate din tarlaua de nisip (tarlaua "Nucul lui Pancu'' Tarlaua 34, Parcela 324) este dărâmată, iar la momentul acesta malul măsoară o înălțime de aproximativ 3-4 metri. Tarlaua acum nu are mai mult de 200 metri.
Cu cât ne îndepărtăm de această tarla, distanța dintre apă și satul Dobra se măreşte la aproximativ 800-900m. Râul Ialomiţa are un debit de curgere constant, cu maxime de scurgeri în perioadele ploioase de vară şi toamnă, şi minime, mai ales în cursul verii, începând de la sfârşitul lunii iulie şi până la a doua şi a treia decadă a lunii octombrie. Primăvara se produc viituri puternice care depun material nou, aluvional în lunca inundabilă, spălând sau erodând depunerile anterioare. Debitul maxim înregistrat la punctul hidrometic Mărceşti la 6 februarie 1963 a fost de 360 cm. În perioadele de secetă din timpul verii și începutul toamnei, Ialomiţa îşi micşorează debitul atingând valori minime ca aceea din august 1957, de 64 cm.

Câteva caracteristici ale râului Ialomița

• distanţa de la vărsarea în Dunăre până la punctul hidrometic Mărceşti este de 322,51 km.
• suprafaţa bazinului de recepţie este de 961 km
• debitul mediu recepţionat este de 8,96m/s
• nu se produc inundaţii din cauza lăţimii mari a albiei râului 415m.
Râul intră pe teritoriul comunei din partea vestică, despărţind cele două sate Dobra si Mărcești. La intrarea pe teritoriul comunei se
găseşte la o distanță foarte mică, iar la ieşirea la capătul de est măsoară o distanţă de aproximativ 2 km. Nu se produc inundaţii, din cauza lăţimii mari (450 metri) a albiei râului dintre satele Dobra și Mărceşti.

 

Clima

Regimul termic este caracteristic zonei de silvostepă cu ierni în general reci, în cursul cărora se produc scăderi bruşte de temperatură, aceasta din cauza invaziilor de aer rece, aduse de vântul de N-E (Crivăţul), sau pătrunse în câmpie din zona montană. Furia Crivăţului de N-E, aducător de temperaturi scăzute iarna, este îmblânzită de Măgura Bucşanilor care are o altitudine de 346 m şi de masivele păduroase Băleanca şi Mărceasca, ce acoperă podişul coline dintre râurile Ialomiţa și râul Prahova, cu o altitudine în jur de 228 metri. Verile sunt călduroase şi se caracterizează prin frecvenţa mare a zilelor tropicale cu temperaturi de peste 30 grade, ajungând în intervalul dintre anii 1896-1955 şi la temperaturi de 44,4 grade, cum a fost în luna iulie 1940.

Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor dinspre S-E si S-V, vânturi care în general favorizează producerea ploilor în orice anotimp, pe când vântul de N-E, Crivăţul e secetos în toate anotimpurile anului şi produce schimbări bruşte de temperatură. Media anuală a precipitaţiilor este de 582 mm. Această sumă medie nu este uniform distribuită, un procent mare de apă realizându-se în lunile când vegetaţia este în repaus şi ploi insuficiente în perioada de creştere sau fructificare, din această cauză, pomii fructiferi nu prea au rod în zona noastră. Sunt ani când, dupa ploile din perioada martie-aprilie, începe perioada de secetă, care se manifestă de la sfârşitul lunii mai până în luna august. Clima regiunii în care se încadrează şi teritoriul comunei Dobra este temperat-continentală cu slabe influenţe mediteraneene. Caracterul continental al climatului este pus în evidenţă de diferenţa dintre temperatura maximă absolută de 40 grade C. înregistrată de staţia meteorologică Târgovişte si care dă amplitudinea maximă de 68.7 grade C. inferioara celei pe tara de 83 grade C.

 

Vegetația și animalele

Vegetaţia este reprezentată prin specii ierboase culivate sau raspândite natural. Vegetatia lemnoasă care a predominat în trecut lipsește, fiind prezentă numai în vatra satului. Vegetaţia ierboasă dezvoltată natural este reprezentată prin buruieni în terenurile arabile și plante ierboase graminee pe porţiuni reduse de teren necultivabil. În terenurile arabile cele mai frecvente buruieni sunt: pălămida (cyrisum arvense), rapiţa (brassica (napus oleifera), pirul (agropirum repens), troscotul (poligonum aviculare), pătlagina (plantago lauceolata), susaiul (sanchus arvensis), neghina (agrostema githago), costreiul.
Vegetaţia ierboasă cultivată este reprezentată prin culturile de porumb, grâu, orz, orzoaică, ovăz, secară, floarea soarelui, fasole, sfeclă, mazăre, dovleci, lucernă, trifoi, și începând cu disponibilizările din marile întreprinderi locuitorii se ocupă, mai nou, cu cultivarea de zarzavaturi, cel mai mult se cultivă morcov, ţelina, păstârnac, varză, cartof, mărar, pătrunjel, toate aceste produse se cultivă pentru comercializare.

Trebuie remarcat faptul că foarte mulţi oameni de naţionalitate bulgară şi care noi le spunem ,,sârbi,, din comuna vecină Băleni Sârbi au cumpărat terenuri şi case stabilindu-se aici, şi influenţând locuitorii din Dobra să cultive şi ei. Însă trebuie spus că după anul 1989, inul a dispărut complet, iar cânepa a dispărut cu mult înainte, cam prin anul 1965. Cânepa era cultivată la capătul locului în tarlaua ,,nisip''. Cânepa de atunci este canabisul de astăzi? Era semănată des, o masă compactă. Seminţele de cânepă sunt comestibile. Când ajungea la maturitate era secerată cu secera, făcută mănunchiuri, îngropată la marginea apei, în apă. După ce era scoasă şi uscată era meliţată. Din fibrele obţinute se faceau saci, procoave. 
Vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin specii de arbori ca: salcâmul, dudul, plopul, salcia, teiul, ulmul de câmp, şi cel mai des întâlnit este zarzărul (sau corcoduşul). Cam prin anul 1900 pe teritoriul satului Dobra se întindeau păduri de stejari, ca o continuare a pădurilor Nuciteanca și Răzvad. Într-un document ,,Marele atlas al României ‘' Buc. 1898, (pag.47) - Alexandru Lahovari face următoarea afirmaţie: "Dobra, comuna rurală în judeţul Dâmboviţa, plasa Ialomiţa situată la S-E de Târgovişte, pe malul drept al râului Ialomiţa, pe şoseaua judeţeană Târgovişte - Butimanu, pe o câmpie întinsă, are o populație de 860 locuitori. Câmpiile acestei comune produc cereale multe, sunt păşuni întinse şi păduri în apropiere''.
Fauna este reprezentată de păsări şi animale: ca păsări se întâlnesc cioara de semănături, stăncuţa, graure, botgros, privighetoarea, dumbrăveanca, pupăza, cucul, barza și raţele sălbatice, precum şi păsări care-şi fac cuibul pe pământ ca: prepeliţa, ciocârlia de câmp.
Dintre animalele specifice stepei și silvostepei se găsesc pe teritoriul comunei Dobra: popândăul, hârciogul, şoarecele de câmp, dihorul şi iepurele. Trebuie spus că până în anul 1989 iepurii de câmp aproape că erau pe cale să dispară din cauza faptului că se ierbicida şi se trata pământul cu diferite substanţe toxice ceea ce făcea să distrugă aceste animale. Se observă că în anul 2008 se găsesc mult mai mulţi iepuri. De asemeni întâlnim acum foarte frecvent, căprioarele. Şi reptilele îşi au reprezentantele lor: şarpele de casă şi şopârla, iar batricienii: broaştele şi broasca ţestoasă. De asemenea în râul Ialomiţa cresc foarte multe specii de peşti: mreana, cleanul, pietrarul, carasul, zvârluga, sabiţa, s-a prins şi ştiucă dar trebuie spus că aceasta a sosit în râul Ialomiţa din heleşteele din împrejurimi atunci când au fost inundaţii şi au fost sparte barajele acestora.